Nu numai Iranul, de asemenea și China
se găsește sub focul SUA în Orientul Mijlociu
Manlio Dinucci
Asasinarea Generalului iranian
Soleimani autorizată de președintele Trump, a declanșat o reacție în lanț care se răspândește dincolo de regiunea Orientului Mijlociu. Acest obiectiv stătea în intențiile celor care au decis acest act. Soleimani se afla sub vizorul Statelor Unite de o lungă perioadă de timp,
dar Președinții Bush și Obama nu autorizaseră moartea sa. De
ce a făcut-o Președintele Trump? Există mai multe motive, inclusiv interesul personal al Președintelui de a se salva de "impeachment", prezentându-se ca un susținător ferm al Americii în fața unui inamic amenințător. Motivul fundamental pentru decizia
de a asasina Soleimani, luat de către "Statul Profund" înainte de Casa Albă, ar trebui să fie căutat într-un factor care a devenit critic pentru interesele SUA numai în ultimii ani: progresiva prezență economică chineză,
în Iran.
Iranul joacă un rol de primă importanță în Noul Drum al Mătăsii, lansat în Beijing în
2013, într-un stadiu avansat de realizare: el consistă dintr-o rețea rutieră și feroviară între China și Europa prin Asia Centrală, Orientul-Mijlociu
și Rusia, combinat cu o rută maritimă prin
Oceanul Indian, Marea Roșie și Marea Mediterană. Pentru infrastructurile rutiere, feroviare și portuare în mai mult de 60 de țări, sunt planificate investiții de peste 1.000.000.000.000 de dolari. În acest
context, China face o investiție în Iran de
aproximativ 400 miliarde dolari: 280 în industria
petrolifera, a gazului și a petrochimiei; 120 în infrastructurile de transport, inclusiv conductele de petrol și conductele de gaz. Se prevede ca aceste investiții, realizate pe o perioadă de cinci
ani, să fie reînnoite succesiv.
În sectorul energetic, China National
Petroleum Corporation, o companie de stat, a primit de la
guvernul iranian un contract pentru dezvoltarea depozitelor “offshore” de la South
Pars, în Golful Persic, cea mai mare rezervă de gaz natural din lume. În afara
de asta, împreună cu o altă companie chineză, Sinopec (trei sferturi din aceasta este proprietate a statului), este angajată să dezvolte producția câmpurilor de petrol de la West Karoun.
Sfidând embargoul SUA, China îsi mărește importurile de petrol iranian. Si mai grav pentru SUA este că, în aceste și alte acorduri
comerciale între China și Iran, se prevede utilizarea crescîndă a renminbi-ului chinez și a altor monede,
excluind din ce în ce mai mult dolarul.
În sectorul transporturilor, China a semnat un contract pentru
electrificarea a 900 km de linii de cale ferată iraniene, ca parte a unui
proiect care prevede electrificarea întregii rețele pînă în 2025, și probabil, va semna, unul pentru o linie de mare viteză, de mai mult de 400 km. Liniile de cale ferată iraniene
sunt legate la structura feroviară de 2.300
km, care deja operează între China și Iran, reduce timpul de transport al mărfurilor la 15 zile, în comparație cu 45 de zile ale transportului maritim. Prin Tabriz, un mare oraș industrial în nord-vestul Iranului – de unde pleacă o conductă de gaz de 2.500 km, care ajunge la Ankara, în Turcia - infrastructurile
de transport al Noului Drum al Mătăsii, vor putea ajunge în Europa.
Acordurile dintre China și Iran nu presupun
componente militare, dar, în conformitate cu o
sursă iraniană, pentru a proteja instalațiile, vor fi necesare aproximativ 5.000 de gărzi chineze, contractate de
companiile de construcții pentru servicii de securitate. De
asemenea, este semnificativ faptul că, la sfârșitul lunii Decembrie,
a avut loc în Golful de la Oman si în Oceanul Indian, primul exercițiu naval între Iran, China și Rusia.
În acest context, este clar de ce, la Washington, a fost decisă asasinarea
lui Soleimani: a fost provocat în mod deliberat răspunsul militar al
Teheranului, pentru a consolida controlul asupra Iranului și pentru a-l putea atinge, afectând
proiectul chinez al Noului Drum al Mătăsii, căruia Statele Unite nu reusesc să i se opună pe plan economic.
Reacția în lanț declanșată de asasinarea lui Soleimani implică de asemenea, China și Rusia, creînd o situație din ce în ce mai periculoasă.
il manifesto, 11 IANUARIE 2020
Traducere: Light Jornalist
«DECLARATIA DE LA FLORENTA»
PORTUGUÊS ROMÎNA SLOVENSKÝ SVENSKA TÜRKÇE РУССКИЙ
Manlio Dinucci
Geograf și geopolitolog. Cele mai recente cărți: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014; Diario di viaggio, Zanichelli 2017; L'arte della guerra / Annali della strategia USA / NATO 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018, Prémio Internacional de Análise Geostratégica acordat pe 7 iunie 2019 de Club de Periodistas de México, A.C.
«DECLARATIA DE LA FLORENTA»
DANSK DEUTSCH ENGLISH ESPAÑOL FRANÇAIS ITALIANO NEDERLANDS
PORTUGUÊS ROMÎNA SLOVENSKÝ SVENSKA TÜRKÇE РУССКИЙ
PORTUGUÊS ROMÎNA SLOVENSKÝ SVENSKA TÜRKÇE РУССКИЙ
Manlio Dinucci
Geograf și geopolitolog. Cele mai recente cărți: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014; Diario di viaggio, Zanichelli 2017; L'arte della guerra / Annali della strategia USA / NATO 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018, Prémio Internacional de Análise Geostratégica acordat pe 7 iunie 2019 de Club de Periodistas de México, A.C.
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.