The true origins of the two World Wars have been deleted from all our history books and replaced with mythology. Neither War was started (or desired) by Germany, but both at the instigation of a group of European Zionist Jews with the stated intent of the total destruction of Germany. The documentation is overwhelming and the evidence undeniable. (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
That history is being repeated today in a mass grooming of the Western world’s people (especially Americans) in preparation for World War III – which I believe is now imminent.
Anunțul Președintelui Trump, ca-l
recunoaște pe Juan Guaidó ca "președintele legitim" al
Venezuelei, a fost pregătit într-o cabină de conducere subterană, în interiorul
Congresului și al Casei Albe.Descrie detaliat ‘New York Times’ (din 26 Ianuarie).Operatorul
principal este Senatorul republican, Marco Rubio, din Florida, "Secretarul
Virtual de Stat pentru America Latină, care orienteazăși articulează strategia Administrației din regiune", conectat
la Vice-Președintele Mike Pence și la Consilierul pentru
Securitatea Națională, John Bolton.În ziua de 22 Ianuarie,
la Casa Albă, cei trei și-au prezentat planul lor Președintelui, care la
acceptat.
Imediat după aceea, relateaza ‘New York Times’, «D-l.Pence i-a telefonat lui
Guaidó și
ia spus că
Statele-Unite l-ar fi sprijinit, dacă el ar fi revendicat președinția». Dupa aceea, Vice-Președintele Pence, a
transmis un mesaj video către Venezuela, în care îi îndemna pe manifestanti
să
"faceti ca vocea voastra sa fie auzită mâine" și asigura "în
numele Președintelui
Trump și
al poporului american: Suntem cu dvs,suntem cu voi până când democrația va fi
restabilită
", definind-ul pe Maduro ca " un dictator care nu a obținut niciodată președinția în alegeri libere
".
În
ziua următoare, Trump l-a proclamat oficial pe Guaidó, "Președinte al
Venezuelei", cu toate ca nu a participat la alegerile prezidențiale din luna Mai 2018, alegeri
care, boicotate de opoziția care știa că le va pierde, a decretat
victoria lui Maduro, cu supraveghereamultor observatori
internaționali.Aceste culise din spatele scenei au revelat faptul că deciziile politice sunt
luate în Statele-Unite, în principal de catre "
Statul Profund", centrul subteran al puterii reale menținut de oligarhiile
economice, financiare și militare.Aceștia sunt cei care au
decis să convulsioneze Statul venezuelan, care detine, în afara
rezervelor mari de minerale prețioase, cele mai mari rezerve de petrol din
lume, estimate la peste 300 de miliarde de barili, de șase ori superioare celor
care sunt detinute de Statele-Unite.
Pentru
a evita înăsprirea sancțiunilor, care împiedică Venezuela să câștige bani din vânzarea de petrol către Statele-Unite,
Caracas a decis să coteze prețul vânzărilor de petrol nu în dolari, ci în yuani
chinezesti.O mișcare care pune în pericol puterea excesivă a petrodolarilor.Ca urmare,
decizia oligarhiilor nord-americane de a accelera calendarul pentru rasturnarea
Statului venezuelan, și pentru a profita de bogăția sa petrolieră, nu imediat necesară Statelor-Unite ca sursă energetica, însa ca un
instrument strategic pentru a controla piața mondială a energiei, în functie
anti-Rusia sianti-China.
În
acest scop, prin sancțiuni și sabotaj, a fost agravata în Venezuela, lipsa bunurilor de prima
necesitate, pentru a alimenta nemulțumirea populara.În același timp, a fost
intensificata pătrunderea "organizațiilor ne-guvernamentale SUA:
de exemplu, ‘National Endowment for Democracy’
care a finanțat mai mult de 40 de proiecte privind "apararea drepturilor
omului și a democrației", fiecare cu zeci sau sute de mii
de dolari.
Deoarece
guvernul continuă să detina sprijinul majorității, se afla desigur în
pregatire, o provocare majoră pentru a initia un război civil în interiorul țării, și pentru a deschide calea
pentru intervenția externă.Complice, Uniunea
Europeană, care după ce a blocat în Belgia, 1,2 miliarde de
dolari din fondurile statului venezuelean, lansează un ultimatum în Caracas
(cu acordul guvernului italian) pentru noi alegeri.
Vor fi supravegheate de propria Federica Mogherini, care, anul trecut a refuzat
invitația lui Maduro pentru a fiscaliza alegerile prezidențiale.
Başkan
Trump’ın Juan
Guaidó’yu
Venezüella’nın « meşru
devlet başkanı» olarak tanıdığına ilişkin açıklaması,
Kongre ve Beyaz Saray içerisindeki bir yeraltı yapım odasında
hazırlanmıştır.
New York Times bunun
böyle olduğunu ayrıntılarıyla
anlatmaktadır[1]. Baş
uygulayıcı, Başkan Yardımcısı
Mike Pence ve Ulusal Güvenlik Danışmanı
John Bolton ile bağlantılı
olarak, « yönetimin bölgeye
ilişkin stratejisini yöneten
ve harekete geçiren, Latin Amerika’dan
sorumlu potansiyel dışişleri bakanı»
Florida Cumhuriyetçi senatörü Marco Rubio’dur.
22
Ocak’ta Beyaz Saray’da, bunların üçü de planlarını başkana
sundular, o da bunu kabul etti. Hemen sonrasında
–New York Times’ın aktardığına
göre–, « Pence, Guaidó’yu
aradı ve ona kendini devlet başkanı
ilan etmesi durumunda ABD’nin kendisini destekleyeceğini
söyledi ».
Başkan
Yardımcısı Pence ardından
Venezüella’da,
göstericilere «
yarın seslerinizi duyurun »çağrısında
bulundu ve Maduro’yu «
devlet başkanlığını hiçbir
zaman serbest seçimlerle elde etmemiş
olan bir diktatör »şeklinde tanımlayarak, « demokrasi tesis edilmediği sürece,
Başkan Trump ve Amerikan halkı adına:
estamos con ustedes (sizinle birlikteyiz) » güvencesini
verdi.
Ertesi
gün Trump, kaybedeceğini bildiği için
muhalefet tarafından boykot edilen, çok
sayıda uluslararası gözlemcinin gözetimi altında
gerçekleştirilen ve Maduro’nun
zaferiyle sonuçlanan, Mayıs
2018 başkanlık
seçimlerine her ne kadar hiç
katılmamış
dahi olsa, resmi olarak Guaidó’yu «
Venezüella’nın
Devlet Başkanı»
olarak taçlandırdı.
Bu
kulis bilgileri, ABD’de siyasi kararların her şeyden
önce, ekonomik, mali ve askeri oligarşilerin
elinde bulunan, gerçek iktidarın
yeraltı merkezi «
derin devlet » tarafından
alındığını orta koymaktadır.
Venezüella devletinin devrilmesine karar veren onlardır.
Bu devlet, büyük ve değerli
maden rezervlerinin dışında, ABD’dekinin
altı katı,
300 milyar varil olduğu tahmin edilen, dünyanın
en büyük petrol rezervlerine sahiptir.
Caracas,
Venezüella’yı ABD’ye satılan petrolden doğan
dolar alacaklarını tahsil etmekten alıkoymaya
kadar varan yaptırımların kıskacından kurtulmak için, petrolün satış
fiyatını ABD doları
yerine, Çin yuanı
cinsinden belirleme kararı aldı.
Bu manevra petrodoların ölçüsüz iktidarını
tehlikeye atmaktadır. ABD oligarşilerinin,
Venezüella devletini yıkma
ve ABD için enerji kaynağı olarak gerekli olmayan, ama Rusya ve Çin
karşıtı bir işlev
içerisinde küresel
enerji pazarının denetim altına
alınmasının
stratejik aracı olarak acilen gerekli olan, petrol zenginliğine
el koyma kararı buradan kaynaklanmaktadır.
Bu
amaçla, halkın memnuniyetsizliğini arttırmak
için, yaptırımlar
ve sabotajlar yoluyla, Venezüella’da
temel ihtiyaç maddeleri sıkıntısı
daha da ağırlaştırılmıştır.
Eş zamanlı
olarak ABD’li «
Sivil Toplum Kuruluşları»nın ülkeye
sızması yoğunlaştırılmıştır: Örneğin
National Endowment for Democracy, her biri onlarca hatta yüzlerce
bin dolarla olmak üzere, Venezüella’da
bir yıl içerisinde,
«İnsan Hakları ve
Demokrasinin savunulmasına » yönelik
40’tan fazla projeyi finanse etmiştir.
Hükümet
çoğunluğun
desteğini almayı sürdürdüğü için,
ülke içerisinde
iç savaşı başlatmak
ve bir dış müdahaleye yol açabilmek
için bazı büyük
provokasyonların hazırlık aşamasında
olmasına şaşırmamalıyız.
Bütün bunlar, geçtiğimiz
yıl, Maduro’nun
başkanlık
seçimlerini gözlemlemesi
için davet ettiği
Federica Mogherini’nin denetimi altında,
Belçika’da
1,2 milyar dolar tutarındaki Venezüella
kamu fonlarını bloke ettikten sonra, Caracas’a
yeni seçimler düzenlemesi
için ültimatom
veren (İtalyan Hükümetinin
onayıyla) Avrupa Birliği’nin
suç ortaklığıyla
gerçekleştirilmektedir.
Discurso do Presidente da Rússia, Vladimir Putin, na manhã do dia 24 de Fevereiro de 2022
Discurso do Presidente da Rússia, Vladimir Putin, Tradução em português
Presidente da Rússia, Vladimir Putin: Cidadãos da Rússia, Amigos,
Considero ser necessário falar hoje, de novo, sobre os trágicos acontecimentos em Donbass e sobre os aspectos mais importantes de garantir a segurança da Rússia.
Começarei com o que disse no meu discurso de 21 de Fevereiro de 2022. Falei sobre as nossas maiores responsabilidades e preocupações e sobre as ameaças fundamentais que os irresponsáveis políticos ocidentais criaram à Rússia de forma continuada, com rudeza e sem cerimónias, de ano para ano. Refiro-me à expansão da NATO para Leste, que está a aproximar cada vez mais as suas infraestruturas militares da fronteira russa.
É um facto que, durante os últimos 30 anos, temos tentado pacientemente chegar a um acordo com os principais países NATO, relativamente aos princípios de uma segurança igual e indivisível, na Europa. Em resposta às nossas propostas, enfrentámos invariavelmente, ou engano cínico e mentiras, ou tentativas de pressão e de chantagem, enquanto a aliança do Atlântico Norte continuou a expandir-se, apesar dos nossos protestos e preocupações. A sua máquina militar está em movimento e, como disse, aproxima-se da nossa fronteira.
Porque é que isto está a acontecer? De onde veio esta forma insolente de falar que atinge o máximo do seu excepcionalismo, infalibilidade e permissividade? Qual é a explicação para esta atitude de desprezo e desdém pelos nossos interesses e exigências absolutamente legítimas?