The true origins of the two World Wars have been deleted from all our history books and replaced with mythology. Neither War was started (or desired) by Germany, but both at the instigation of a group of European Zionist Jews with the stated intent of the total destruction of Germany. The documentation is overwhelming and the evidence undeniable. (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11)
That history is being repeated today in a mass grooming of the Western world’s people (especially Americans) in preparation for World War III – which I believe is now imminent.
Parmi les lauréats
du Concours national et international de journalisme, organisé par le Club de Periodistas de México (Club des Journalistes
du Mexique), figure aussi cette année Manlio Dinucci, porte-parole du Comitato
No Guerra No Nato (Comité Non à la
Guerre Non à
l’OTAN, CNGNN).
Le Club de Periodistas de Mexico, A.C. né dans les années 50 du XXème siècle, bénéficie
d’une longue histoire de luttes pour la liberté d’expression, pour un
journalisme indépendant et véridique, défiant les pouvoirs forts, ouverts et
occultes, au risque même d’y perdre la vie.
Les
lauréats du Concours -choisis par un jury indépendant- ont été présentés à la cérémonie
de remise du Prix, à Mexico, par Celeste Sáenz de Miera, secrétaire
générale du Club.
Le prix le plus
significatif a été attribué à Julian Assange, dont le nom est devenu “symbole
mondial du nouveau journalisme d’investigation et de dénonciation, de la lutte
contre la manipulation des informations et l’occultation des réels intérêts qui
se dissimulent derrière les présentations médiatiques”. Le Prix d’Assange a été
retiré par Pedro Miguel, directeur de Wikileaks au Mexique.
À Manlio Dinucci
-dont les articles sont souvent publiés en espagnol sur la revue du Club de
Periodistas de Mexico- a été attribué le Prix international d’analyse géostratégique,
parce qu’ “il met ses connaissances de chercheur et ses capacités d’analyse au
service du pacifisme mondial, dans une époque de graves menaces pour l’intégrité
de nombreuses nations, et qu’il est une des voix défendant la raison et la
justice”.
Dans sa présentation
la secrétaire du Club, Celeste Saenz de Miera, a mise en évidence l’importance
de la Déclaration de Florence publiée, au terme du Colloque international du 7 avril, par
le CNGNN et par Global Research, le centre canadien de recherche sur la
mondialisation dirigé par le Professeur Michel Chossudovsky.
Discours intégral
de remerciements au Club des Journalistes du Mexique, A.C.
Chers collègues
et amis,
C’est un grand
honneur pour moi de recevoir le Prix International de Journalisme du
prestigieux Club de Journalistes du Mexique.
Même
si nous opérons dans des contextes différents, je pense que nous avons devant
nous la même question fondamentale : quel est aujourd’hui le rôle des
journalistes ? La réponse est plus complexe qu’il ne semble.
Un développement
technologique sans précédents a créé, en l’espace d’une génération, un système
d’information et communication étendu à l’échelle mondiale : les mêmes
nouvelles et images arrivent simultanément dans chaque pays et entrent dans
chaque maison reliée au réseau télévisé et à Internet.
La
vitesse avec laquelle sont arrivées et arrivent ces informations risque
cependant de faire perdre de vue les caractéristiques du phénomène : l’information
et communication mondiale a en réalité ses “frontières”.
Le décalage
dans les technologies de l’information et communication (dit digital divide) est beaucoup
plus fort.
Les
centres moteurs du système mondial d’information et communication sont
largement concentrés dans les pays définis (selon les catégories
conventionnelles) comme “les plus développés”. C’est là que se trouvent les
maisons mères de colossaux groupes multimédias qui sont en mesure d’influencer
les opinions et les goûts des gens à l’échelle planétaire.
L’élément
décisif n’est pas la technologie, mais l’usage qu’on en fait.
Par exemple, la
capacité de la télévision de faire arriver dans chaque pays les images d’un événement,
alors que, d’une pat, elle peut être utilisée pour élargir l’horizon des
connaissances des téléspectateurs, peut, d’autre part, être utilisée pour le
restreindre en les induisant à croire que n’existe que ce qu’on voit et n’existe
pas ce qu’on ne voit pas.
La capacité d’Internet
de mettre en contact des personnes du monde entier peut d’un côté servir au développement
des multiculturalités, mais de l’autre peut servir à l’hégémonie d’une langue et
culture déterminée sur les autres. La même chose vaut pour les réseaux sociaux
(social
networks),
étendus à niveau planétaire.
En général, le
système mondial d’information et communication peut servir d’une part à la
connaissance réciproque, en contribuant à créer des relations de paix, d’autre
part il peut servir à la préparation de l’opinion publique à la guerre, par
exemple à travers des campagnes médiatiques de diabolisation de certains pays
et gouvernements.
Dans ce cadre le
rôle des journalistes est fondamental. Ils ne doivent pas être réduits à de
simples distributeurs d’informations pré-confectionnées dans les centres de
pouvoir médiatique. Ils doivent être les chercheurs infatigables de la vérité,
ils doivent avoir le courage de dire ce que d’autres taisent. Devoir souvent
dur et risqué, aujourd’hui plus important que jamais pour les grands choix dont
dépend l’avenir de l’humanité.
C’est
le devoir que vous poursuivez, estimés amis du Club de Journalistes du Mexique.
J’apprécie donc tout particulièrement le prix que vous m’avez fait l’honneur de
m’attribuer, symbole d’un engagement commun sur le même front de lutte.
Note plus
complète sur l’auteur :
Manlio Dinucci,
journaliste et essayiste, a vécu et travaillé à Pékin dans les années 60 du XXème
siècle, contribuant à la publication de la première revue chinoise en langue
italienne et à la diffusion des Lettres de la Chine de la journaliste étasunienne
Anna Louise Strong.
Dans les années
80, il a dirigé la revue Lotta per la pace (Lutte pour la paix) (née de l’”Appello
contro l’installazione dei missili nucleari in Italia” -Appel contre l’installation
des missiles nucléaires en Italie-, lancé en 1979 par Ludovico Geymonat et
alt.) et a été directeur exécutif pour l’Italie de l’International Physicians
for the Prevention of Nuclear War, association lauréate du Prix Nobel de la
paix en 1985.
Collaborateur
de il manifesto, avec la rubrique hebdomadaire L’Arte della Guerra.
Collaborateur de Pandora TV, dirigée par Giulietto Chiesa. Il est aussi l’auteur
de manuels scolaires de géographie humaine.
Manlio
Dinucci,
purtătorul de
cuvânt al
"Comitato NO GUERRA NO NATO",
laureat de Clubul Jurnaliștilor
din Mexic, A.C.
cu Premiul Internațional de
Analiză
Geostrategică ENGLISHFRANÇAISITALIANOPORTUGUÊS
Printre câștigătorii
concursului de jurnalism național și internațional, promovat
de Clubul Jurnaliștilor
din Mexic, A. C. figureaza în acest an, de asemenea, colaboratorul
lui “il manifesto”, Manlio Dinucci, purtătorul de
cuvânt al “COMITATO NO GUERRA NO NATO“.
Clubul, născut în anii
'50, poseda o lungă istorie
de luptă pentru libertatea de exprimare, pentru un jurnalism
independent și adevărat, sfidând
puterile în vigoare, cele care sunt vizibile și cele ascunse,
și riscîndu-și viata. Din anul 2000 pânăîn prezent, aproximativ 130 de
jurnaliști au fost asasinati în Mexic, dintre care 6
în prima jumătate a anului 2019. Clubul
publică o revistă
trimestrială, Voces del Periodista, și difuzează zilnic o
emisiune radiofónica, pe un post de radio național, în
afara de o rubrica televizata.
Câștigătorii Concursului - aleși de un juriu independent - au fost prezenți la ceremonia de decernare a Premiului, în Orasul
Mexic, de Celeste Sáenz de Miera, Secretara Generala a Clubului. Premiul cel
mai important i-a fost acordat lui Julian Assange, al cărui nume a devenit un “simbol global al
noului jurnalism de investigație și de denuntare, a luptei împotriva manipulării datelor și masluirea
intereselor reale care se ascund în spatele prezentărilor mediatice”. Premiul pentru Assange a
fost primit de Pedro Miguel, directorul lui Wikileaks în Mexic.
Lui Manlio Dinucci - a cărui coloană
"Arta războiului", publicată de Manifesto, este ades publicatăîn limba
spaniolăîn
revista Club de Periodistas de México, A.C. – i-a fost atribuit Premiul Internațional de Analiză Geostrategică, cu
explicația că "el pune
cunoștințele lui
de cercetător și capacitățile sale
analitice în serviciul pacifismului
mondial, într-un moment de amenințări grave
la adresa integrității
multor națiuni, ca fiind una dintre
vocile care apără rațiunea și justiția
".
În prezentare, Secretara generala
a Clubului, Celeste Sáenz de Miera, a subliniat importanța "Declarației de la Florența"
publicată la sfârșitul Conferinței
Internaționale, din 7 iunie al acestui an, de CNGNN și de Global Research, centrul de cercetare
canadian privind globalizareacondus
de prof.Michel
Chossudovsky.
Scurtă nota despre Autorul laureat :
Geograf și geopolitolog.Cele mai
recente cărți: Laboratorio
di geografia, Zanichelli 2014;Diario di viaggio,
Zanichelli 2017;L'arte della guerra / Annali della strategia USA / NATO 1990-2016, Zambon
2016, Guerra Nucleare.Il Giorno Prima2017;Diario di guerraAsterios
Editores 2018, Prémio Internacional de Análise
Geostratégica acordat pe 7 iunie
2019 de Club de Periodistas de México, A.C.
Discurs complet de mulțumiri Clubului Jurnaliștilor din Mexic, A.C.
Stimați Colegi și Prieteni,
Este o mare onoare pentru mine să primesc Premiul Internațional de Jurnalism de la prestigiosul Clube
de Periodistas de México., A.C.
Chiar dacă lucrăm în contexte diferite, cred că ne aflăm în
fata aceeași întrebari fundamentale: Care este
rolul jurnaliștilor în ziua de azi?Răspunsul este mai complex decât pare.
O dezvoltare tehnologică fără precedent a fost creatăîn spațiul unei generații, un sistem de informare și comunicare extins la scară globală: aceleași știri și imagini ajung simultan în fiecare țarăși intrăîn fiecare casă conectată la rețeaua de televiziune și la Internet.
Cu toate acestea, viteza cu care
aceste transformări au avut
loc și se produc, risca sa piarda din vedere
caracteristicile fenomenului: informația globalăși
comunicarea îsi au "granițele"
lor.
Lacuna în tehnologiile de informare
și comunicația (așa-numita "digital divide") este
foarte puternică.
Centrele de conducere ale
sistemului global de informare și
comunicare, sunt concentrate în mare parte în țările
definite (de acord cu categoriile convenționale)
ca fiind "mai dezvoltate".Acestea sunt companiile-mamă ale grupurilor multimedia colosale, care
pot influența opiniile și gusturile oamenilor la scară globală.
Elementul decisiv nu este
tehnologia, ci uzul care se face de ea.
De exemplu, capacitatea
televiziunii de a aduce imagini ale unui eveniment în fiecare țară, în
timp ce pe de o parte, poate fi folosită pentru
a lărgi orizontul cognitiv al spectatorului, pe
de altă parte, poate fi folosită pentru a reduce convingerea că există doarce vedeți și ce nu
vedeți.
Capacitatea Internetului de a
conecta oameni din întreaga lume poate servi, pe de o parte, la dezvoltarea
multiculturalismului, dar pe de altă parte
poate servi la hegemonia unei limbi și a unei
culturi, în particular, asupra
celorlalte.Același lucru se aplică rețelelor
sociale, care se extind la nivel mondial.
În general, sistemul global de
informare și comunicare poate servi,
pe de o parte, la cunoașterea
reciprocă, ajutînd la crearea relațiilor de pace, iar pe de altă parte, poate fi folosit pentru a pregăti opinia publică pentru război, de
exemplu, princampanii
de comunicare mediática internationala,
pentru a demoniza anumite țări și guverne.
Rolul jurnaliștilor este fundamental în acest context.Ei nu
trebuie sa fie redusi pentru a fi simplii distribuitori ai informațiilor pre-ambalate în centrele de putere mediatice.Trebuie
să fie cercetatorii neobosiți ai adevărului,
trebuie să aiba curajul de a spune
ceea ce ceilalți tac.Sarcină de multe ori dificilăși
riscantă, azi mai importantă decât oricând pentru marile alegeri, de
care depinde viitorul Omenirii.
Aceasta este misiunea pe care o realizează, dragii prieteni ai Clubului de Jurnaliști din Mexic.Prin
urmare, apreciez în mod deosebit premiul pe care mi l-au dat, un simbol al unui
angajament comun pe același front de lupta.
Notă completă despre
Manlio Dinucci:
Manlio Dinucci,
jurnalist și eseist, a trăit și a
lucrat la Pekin în deceniul anilor 1960, contribuind la publicarea primei
reviste chinezești în limba italianăși la
difuzarea Scrisorilor din China de către
jurnalista americană Anna
Louise Strong.
În década anilor 1980, a condus revista Lotta per la pace (născută din «Apelul
împotriva instalării
rachetelor nucleare în Italia»,
lansat în 1979 de Ludovico Geymonat și alții), si a fost Directorul Executiv în
reprezentarea Italiei la International Physicians for the Prevention of
Nuclear War, asociatie câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace în 1985.
Colaborator
al lui il manifesto, cu rubrica săptămânalăL'Arte della Guerra.Colaborator
al Pandora TV, regizat de
Giulietto Chiesa.El
este, de asemenea, autorul textelor școlare
despre geografia umană.
Discurso do Presidente da Rússia, Vladimir Putin, na manhã do dia 24 de Fevereiro de 2022
Discurso do Presidente da Rússia, Vladimir Putin, Tradução em português
Presidente da Rússia, Vladimir Putin: Cidadãos da Rússia, Amigos,
Considero ser necessário falar hoje, de novo, sobre os trágicos acontecimentos em Donbass e sobre os aspectos mais importantes de garantir a segurança da Rússia.
Começarei com o que disse no meu discurso de 21 de Fevereiro de 2022. Falei sobre as nossas maiores responsabilidades e preocupações e sobre as ameaças fundamentais que os irresponsáveis políticos ocidentais criaram à Rússia de forma continuada, com rudeza e sem cerimónias, de ano para ano. Refiro-me à expansão da NATO para Leste, que está a aproximar cada vez mais as suas infraestruturas militares da fronteira russa.
É um facto que, durante os últimos 30 anos, temos tentado pacientemente chegar a um acordo com os principais países NATO, relativamente aos princípios de uma segurança igual e indivisível, na Europa. Em resposta às nossas propostas, enfrentámos invariavelmente, ou engano cínico e mentiras, ou tentativas de pressão e de chantagem, enquanto a aliança do Atlântico Norte continuou a expandir-se, apesar dos nossos protestos e preocupações. A sua máquina militar está em movimento e, como disse, aproxima-se da nossa fronteira.
Porque é que isto está a acontecer? De onde veio esta forma insolente de falar que atinge o máximo do seu excepcionalismo, infalibilidade e permissividade? Qual é a explicação para esta atitude de desprezo e desdém pelos nossos interesses e exigências absolutamente legítimas?