Self-Made Iran Crisis Goes from Bad to Worse

Self-Made Iran Crisis Goes from Bad to Worse Having unilaterally abandoned and violated the 2015 multilateral nuclear deal that has rolled-back Iran's nuclear activities, the Trump administration is now engaged in a series of escalations with Iran that could lead to another disastrous war in the Middle East. Though President Trump pulled back and reversed his own order to strike targets in Iran last week, the risk of conflict remains high. The Arms Control Association joined other pro-diplomacy organizations urging the Senate to vote on a bipartisan amendment from Sen. Tom Udall (D-New Mexico) to the National Defense Authorization bill, which would prohibit appropriated funds from being used for military action against Iran without explicit Congressional authorization. Our joint statement to the Senate argues that “The Trump Administration's current Iran policy has proven a disaster. Launching an unnecessary and unauthorized war would do a disservice to our troops and all Americans.” Daryl Kimball spoke with CBS Evening News' David Martin about Iran's threatened breach of low-enriched uranium limits, June 18, 2019.  We continue to deliver sober technical analysis of the proliferation risks of Iran’s moves to breach certain nuclear limits established by the JCPOA in retaliation to the Trump administration’s campaign to strangle the Iranian economy. As our nonproliferation policy director Kelsey Davenport and I wrote last week, “Iran’s decision to breach caps imposed by the accord is a troubling but predictable response to the Trump administration’s systematic campaign to deny Iran any benefit from the nuclear deal over the past year.” “While any violation of the deal is concerning, breaching the 300 kg limit on low-enriched uranium does not pose a near-term proliferation risk,” we note. But if the Europeans, Russia, and China do not take additional steps to secure sanctions relief envisioned by the deal, Iran will take actions that pose a more significant and immediate proliferation risk, such as increasing the level of uranium enrichment beyond the 3.67 percent cap set by the deal. Such steps would shorten the time it takes Iran to produce enough material for a nuclear weapon. Trump’s ongoing pressure campaign against Iran has decreased Iran’s incentives to talk and increased the chances it will retaliate. Compliance by all parties with the 2015 Iran nuclear deal remains the best path to prevent a new nuclear crisis and a war. Though the dark clouds are gathering, it may still be possible to save the 2015 nuclear deal. Doing so will require that the leaders in Tehran exercise restraint and continue to cooperate with IAEA inspectors. If the remaining parties can keep the JCPOA alive, then it may be possible for the next U.S. president to rejoin the JCPOA in 2021 and pursue a new round of talks on a follow-on agreement that addresses mutual issues of concern. With your continued support, we’ll continue to press forward. Please make a special donation today.   Thank you, Daryl G. Kimball, Executive Director

NL -- Manlio Dinucci -- "DE KUNST VAN OORLOG" -- De Europese Unie in de nucleaire strategie van het Pentagon

"DE KUNST VAN OORLOG"

De Europese Unie in de nucleaire strategie van het Pentagon

door: Manlio Dinucci 

 FRANÇAIS  ITALIANO  ROMÎNA  PORTUGUÊS 

De NAVO-Ministers van Defensie (Elisabetta Trenta, M5S, voor Italië, en Ank Bijleveld, voor Nederland) werden op 26 en 27 juni in Brussel bijeengeroepen om de nieuwe maatregelen van "afschrikking" tegen Rusland, die is beschuldigd, goed te keuren - zonder bewijs van wat dan ook - van het schenden van het INF-verdrag. In feite betekent dit dat ze in de pas zullen lopen achter de Verenigde Staten, die zich op 2 augustus definitief terugtrekt uit het Verdrag en zich opmaakt om in Europa grondgebonden middellange afstandsraketten (een bereik van 500-5.500 kilometer) in te zetten, vergelijkbaar met die uit de jaren tachtig (de Pershing II en de kruisraketten) die werden geëlimineerd (met de Sovjet-SS-20's) door het Verdrag dat in 1987 werd ondertekend door presidenten Gorbachov en Reagan.

De belangrijkste Europese mogendheden, steeds meer verdeeld binnen de EU, worden opnieuw gegroepeerd in de NAVO onder Amerikaans bevel om hun gemeenschappelijke strategische belangen te ondersteunen. Bij de UNO verwierp deze zelfde Europese Unie - waarvan 21 van haar 27 leden deel uitmaken van het Bondgenootschap (net als het Verenigd Koninkrijk, hoewel het de EU verlaat) - het Russische voorstel om het INF-verdrag te handhaven. Op een zo belangrijk punt wordt de Europese publieke opinie opzettelijk in een staat van onwetendheid gehouden door hun regeringen en de belangrijkste media. Op deze manier merken we niet het toenemende gevaar dat ons allemaal bedreigt - de groeiende mogelijkheid dat we op een dag onder het gebruik van nucleaire wapens zullen lijden.

Dit wordt bevestigd door het meest recente strategische document van de Amerikaanse strijdkrachten, NucleaireOperaties (11 juni), geschreven onder leiding van de Voorzitter van de Joint Chiefs of Staff. Aangezien «onze nucleaire strijdkrachten de VS het vermogen bieden om onze eigen nationale doelstellingen na te streven», benadrukt het document dat zij «variërend, flexibel en aanpasbaar» moeten zijn voor «een breed scala van tegenstanders, bedreigingen en contexten». Ondanks Russische waarschuwingen dat het gebruik van zelfs maar een kernwapen met laag vermogen een kettingreactie zou veroorzaken die zou kunnen leiden tot grootschalige nucleaire conflicten, begint de Amerikaanse doctrine zich te oriënteren op basis van een gevaarlijk concept - «flexibiliteit».

Het strategisch document bevestigt dat «Amerikaanse nucleaire strijdkrachten ons de middelen geven om geweld toe te passen op een breed scala aan doelen op het moment en met de middelen waarover de President heeft beslist». Die doelen (specificeert hetzelfde document) zijn in werkelijkheid gekozen door de inlichtingendiensten, die hun kwetsbaarheid voor een nucleaire aanval evalueren, en ook de effecten van radioactieve neerslag berekenen. Het gebruik van kernwapens - benadrukt het document - «kan de voorwaarden scheppen voor beslissende resultaten. In het bijzonder zou het gebruik van een kernwapen de context van een gevecht fundamenteel veranderen door de omstandigheden te creëren die de commandanten in staat zouden stellen de confrontatie te winnen ».

Kernwapens zouden de VS ook in staat stellen "hun bondgenoten en partners gerust te stellen" die, vertrouwend op deze wapens, "het idee zouden opgeven eigen nucleaire wapens te bezitten en aldus zouden deelnemen aan het militaire doel van de Verenigde Staten, dat non-proliferatie is. ».

Het document geeft echter aan dat «de VS en bepaalde geselecteerde NAVO-bondgenoten in staat zouden zijn om vliegtuigen te houden die in staat zijn om zowel nucleaire als conventionele wapens te dragen». Dit is een erkenning dat vier landen van de EU die officieel niet-nucleair zijn - Italië, Duitsland, België, Nederland - en ook Turkije, in strijd met het non-proliferatieverdrag, niet alleen Amerikaanse kernwapens opslaan (B-61-bommen die vanaf 2020 zullen worden vervangen door de meer destructieve B61-12), maar bereid zijn om ze te gebruiken bij een nucleaire aanval onder leiding van het Pentagon.

Dit alles wordt geheim gehouden door onze regeringen en parlementen, televisies en kranten, met de schuldige stilte van de overgrote meerderheid van politici en journalisten, die niettemin elke dag herhalen hoe belangrijk «veiligheid» is voor ons Italianen en andere Europeanen van de Unie. Het wordt blijkbaar voor ons gegarandeerd door de opstelling van andere kernwapens door de VS.

Manlio Dinucci

Il manifesto, 25 June 2019

Nederlandse vertaling: Martien

«DICHIARAZIONE DI FIRENZE»

Per la creazione di un fronte internazionale NATO EXIT in tutti i paesi europei della NATO

DANSK DEUTSCH ENGLISH ESPAÑOL  FRANÇAIS ITALIANO  NEDERLANDS
PORTUGUÊS ROMÎNA SLOVENSKÝ SVENSKA TÜRKÇE РУССКИЙ СРПСКИ  

EN -- Manlio Dinucci -- The Art of War --The European Union in the Pentagon's nuclear strategy

« THE ART OF WAR »

The European Union in the Pentagon's nuclear strategy

by Manlio Dinucci

 FRANÇAIS  ITALIANO  ROMÎNA  PORTUGUÊS  

The NATO Ministers for Defence (Elisabetta Trenta, M5S, for Italy, and Penny Mordaunt for UK) were convened in Brussels on 26 and 27 June to approve the new measures of « dissuasion » against Russia, which has been accused - with no proof whatsoever - of having violated the INF Treaty. Basically, this means they will fall into step behind the United States, which, by withdrawing definitively from the Treaty on 2 August, is preparing to deploy in Europe ground-based intermediate range nuclear missiles (a range of between 500 and 5,500 kilometres), similar to those from the 1980's (the Pershing II and the cruise missiles) which were eliminated (with the Soviet SS-20's) by the Treaty signed in 1987 by Presidents Gorbachev and Reagan.

The major European powers, increasingly divided within the EU, are re-grouped in NATO under US command in order to support their common strategic interests. At the UNO, this same European Union – of which 21 of its 27 members are part of the Alliance (as is the United Kingdom although it is leaving the EU) - rejected the Russian proposition to maintain the INF Treaty. On a matter  of such importance, European public opinion is deliberately left in a state of ignorance by their governments and the major medias. In this way we do not notice the growing danger which is threatening us all – the growing possibility that we may one day suffer the use of nuclear weapons.

This is confirmed by the latest strategic document from the US Armed Forces, Nuclear Operations (11 June), written under the direction of the President of the Joint Chiefs of Staff. Given that « our nuclear forces offer the USA the capacity to pursue our own national objectives », the document underlines that they must be « diversified, flexible and adaptable » to a « wide range of adversaries, threats and contexts ». Despite Russian warnings that the use of even one low-power nuclear weapon would begin a chain reaction which could lead to large-scale nuclear conflict, the US doctrine is beginning to orient itself on the basis of a dangerous concept - « flexibility ».

The strategic document affirms that « US nuclear forces give us the means to apply force to a wide range of targets at the time and with the means decided by the President ». Those targets (specifies the same document) are in truth chosen by the Intelligence agencies, who evaluate their vulnerability to a nuclear attack, and also calculate the effects of radioactive fallout. The use of nuclear weapons - emphasises the document - « can create the conditions for decisive results. In particular, the use of a nuclear weapon would fundamentally transform the context of a battle by creating the conditions which would enable the commanders to win the confrontation ».

Nuclear weapons would also enable the USA to « reassure their allies and partners » who, trusting in these weapons, « would give up the idea of possessing their own nuclear weapons, thus participating in the objective of the United States, which is non-proliferation ».

However, the document indicates that « The USA and certain selected NATO allies would be able to keep aircraft capable of carrying both nuclear and conventional weapons ». This is an admission that four countries of the EU which are officially non-nuclear - Italy, Germany, Belgium, Holland – and also Turkey, in violation of the non-proliferation Treaty, are not only storing US nuclear weapons (B-61 bombs which from 2020 will be replaced by the more destructive B61-12), but are prepared to use them in a nuclear attack under command of the Pentagon.

All of this is kept secret by our governments and parliaments, televisions and newspapers, with the guilty silence of the vast majority of politicians and journalists, who nonetheless repeat day after day how important « security » is for we Italians and other Europeans of the Union. It will apparently be guaranteed for us by the US deployment of other nuclear weapons.

Il manifesto, 25 June 2019

Translation : Pete Kimberley 

«DICHIARAZIONE DI FIRENZE»

Per la creazione di un fronte internazionale NATO EXIT in tutti i paesi europei della NATO

DANSK DEUTSCH ENGLISH ESPAÑOL  FRANÇAIS ITALIANO  NEDERLANDS
PORTUGUÊS ROMÎNA SLOVENSKÝ SVENSKA TÜRKÇE РУССКИЙ СРПСКИ  

RO -- Manlio Dinucci -- Arta Razboiului -- Uniunea Europeana în strategia nucleara a Pentagonului

Arta Razboiului

Uniunea Europeana în strategia nucleara a Pentagonului

Manlio Dinucci

 FRANÇAIS  ITALIANO  ROMÎNA  PORTUGUÊS

Ministrii apărării din NATO (din Italia, Elisabetta Trenta, M5S,  din România, Gabriel-Beniamin LEŞ) au fost chemați la Bruxelles la 26 și 27 iunie pentru a aproba noile măsuri de "descurajare" împotriva Rusiei, acuzata, fără nici un fel de dovadă, că a încălcat Tratatul INF.

În principiu, acestia se vor alinia cu Statele Unite, care, retragîndu-se definitiv din Tratat de la 2 August, se pregăteste să instaleze în Europa rachete nucleare cu rază medie de acțiune (între 500 și 5.500 km) cu baza la sol, asemanatoare celor din deceniul anilor 80 (Pershing II și rachetele de croazieră) care au fost eliminate (împreună cu SS-20 sovietice) prin Tratatul semnat în 1987 de către Președinții Gorbaciov și Reagan.

Principalele puteri europene, divizate din ce în ce mai mult în cadrul UE, se reunesc în NATO sub comanda SUA pentru a-și susține interesele strategice comune.Aceeași Uniune Europeană - din care 21 din cei 27 de membri ai NATO (asa cum face parte Marea Britanie, care părăseste UE) - a respins la Națiunile Unite propunerea rusa de a menține Tratatul INF. Pe o chestiune atât de importantă, opinia publică europeană este lăsată în mod deliberat, în întuneric, de guverne și de mass-media. Astfel, nu suntem conștienți de pericolul tot mai mare care pluteste peste noi: crește posibilitatea ca, într-o zi, armele nucleare să fie folosite.

Confirmă acest lucru, ultimul document strategic al Forțelor Armate ale Statelor Unite ale Americii, "Nuclear Operations" (11 iunie), redactat sub conducerea Presedintelui Comisiei Comune a Statului Major reunit.Având în vedere că "forțele nucleare oferă SUA capacitatea de a-și atinge obiectivele naționale", documentul subliniază că acestea trebuie să fie "diversificate, flexibile și adaptabile" la "o gamă largă de adversari, amenințări și contexte".

În timp ce Rusia avertizează că, chiar utilizarea unei singure arme nucleare cu putere redusă, ar declanșa o reacție în lanț care ar putea conduce la un conflict nuclear pe scară largă, doctrina americană fiind ghidată pe baza unui concept periculos de "flexibilitate". "Obiectivele" (lamureste același document) alese efectiv de agențiile de informații/serviciile secrete, care evaluează vulnerabilitatea la un atac nuclear, de asemenea, prezicînd efectele ploii radioactive.

Folosirea armelor nucleare, subliniaza documentul -  "poate crea condițiile pentru rezultate decisive: în mod specific, utilizarea unei arme nucleare va schimba fundamental cadrul unei bătălii, creînd circumstanțele care le vor permite comandanților să prevaleze în conflict". De asemenea, armele nucleare permit SUA "să-și protejeze aliații și partenerii", care, bazându-se pe acestea, "renunță la posesia propriilor arme nucleare, contribuind la scopurile non-proliferării celor din Statele Unite".

Cu toate acestea, documentul clarifică faptul că "SUA și cîțiva aliați selectionați din NATO dețin avioane cu capacitate dublă, capabile să transporte arme nucleare sau convenționale". Recunoaște, astfel, că patru țări europene non-nucleare - Italia, Germania, Belgia, Olanda - și Turcia, încălcând Tratatul de Ne-proliferare, nu numai că găzduiesc arme nucleare americane (bombele B-61, care începînd din 2020, vor fi înlocuite cu B61-12, mai mortale), dar sunt pregătiti să le folosească într-un atac nuclear sub comanda Pentagonului. 

Toate acestea sunt omise de guverne și parlamente, televiziuni și ziare, cu complicitatea tăcută a marii majoritati a politicienilor și jurnaliștilor, care, dimpotrivă, ne repetă zilnic, cât de importanta este pentru noi, italienii și europenii, "securitatea". Acest lucru este garantat de Statele Unite, instalând în Europa alte arme nucleare.

il manifesto, 25 iunie 2019

Tradus: Light Journalist

La 19 Iunie 2019, Duma a aprobat Decretul-Lege prezidential referitor la suspendarea Tratatului de Forte Nucleare cu Raza Media de Actiune (Tratatul INF). Motivul este clar: Washington a hotarît anterior sa se retraga unilateral.

Decretul-Lege are doar trei articole:

• Primul este suspendarea tratatului INF
• Al doilea permite ca Presedintele sa-l continue, daca va fi necesar,
• Al treilea spune ca Deccretul-Lege intra în vigoare în ziua în care va fi adus la cunostinta publicului

PT – Manlio Dinucci – A Arte da Guerra -- A União Europeia na estratégia nuclear do Pentágono

A Arte da Guerra

A União Europeia na estratégia nuclear do Pentágono

Manlio Dinucci

 FRANÇAIS  ITALIANO  

  

Os Ministros da Defesa da NATO (de Itália, Elisabetta Trenta, M5S, de Portugal, João Gomes Cravinho) foram convocados para reunir em Bruxelas, em 26 e 27 de Junho,  a fim de aprovar as novas medidas de “dissuasão” contra a Rússia, acusada, sem qualquer prova, de ter violado o Tratado INF.

Fundamentalmente, irão alinhar-se com os Estados Unidos que, retirando-se definitivamente do Tratado, em 2 de Agosto, preparam-se para instalar na Europa, mísseis nucleares de alcance intermédio (entre 500 e 5.500 km) com base no solo, semelhantes aos da década dos anos 80 (os Pershing II e mísseis de cruzeiro) que foram eliminados (juntamente com os SS-20 soviéticos) pelo Tratado assinado em 1987 pelos Presidentes Gorbachev e Reagan. 

As principais potências europeias, cada vez mais divididas dentro da UE, reúnem-se na NATO sob o comando USA para apoiar os seus interesses estratégicos comuns.

A mesma União Europeia - da qual 21 dos 27 membros fazem parte da NATO (assim como faz parte a Grã-Bretanha, de saída da UE) - rejeitou nas Nações Unidas, a proposta russa de manter o Tratado INF. Sobre uma questão de tal importância, a opinião pública europeia é deixada, deliberadamente,  no escuro pelos governos e pelos principais meios de comunicação mediática. Assim, não se avisa sobre o perigo crescente que paira sobre nós: aumenta a possibilidade que, um dia, se venha a usar armas nucleares.

Confirma-o, o último documento estratégico das Forças Armadas dos EUA, “Nuclear Operations” (11 de Junho), redigido sob a direcção do Presidente da Comissão Conjunta dos Chefes do Estado-Maior reunida. Dado que “as forças nucleares fornecem aos EUA a capacidade de atingir os seus objectivos nacionais", o documento salienta que as mesmas devem ser “diversificadas, flexíveis e adaptáveis” a “uma ampla gama de adversários, ameaças e contextos”.

Enquanto a Rússia adverte que mesmo o uso de uma única arma nuclear de baixa potência desencadearia uma reacção em cadeia que poderia levar a um conflito nuclear em grande escala, a doutrina dos EUA está-se orientando com base num conceito perigoso de “flexibilidade”. 'Alvos (esclarece o mesmo documento) realmente escolhidos pelas agências de inteligência/serviços secretos, que avaliam a vulnerabilidade a um ataque nuclear,  prevendo também os efeitos da chuva radioactiva.

O uso de armas nucleares – sublinha o documento – “pode criar as condições para resultados decisivos: especificamente, o uso de uma arma nuclear mudará fundamentalmente o quadro de uma batalha criando as circunstâncias que permitem aos comandantes prevalecer no conflito”. As armas nucleares também permitem  aos EUA “salvaguardar os seus aliados e parceiros" que, confiando neles, “renunciam à posse das suas próprias armas nucleares, contribuindo para os propósitos de não-proliferação dos EUA".

No entanto, o documento deixa claro que “os EUA e alguns aliados selecionados da NATO mantêm aviões de capacidade dupla capazes de transportar armas nucleares ou convencionais”. Admite, assim, que quatro países europeus não nucleares - Itália, Alemanha, Bélgica, Holanda – e a Turquia, violando o Tratado de Não-Proliferação, não só hospedam armas nucleares americanas (as bombas B-61 que, a partir de 2020, serão substituídas pelas B61-12, mais mortíferas), mas estão preparados para usá-las num ataque nuclear sob comando do Pentágono.  

Tudo isto é omitido pelos governos e parlamentos, televisões e jornais, com o silêncio cúmplice da grande maioria dos políticos e jornalistas, que, pelo contrário, nos repetem, quotidianamente, como é importante para nós, italianos e europeus, a “segurança”. Garantem-na os  Estados Unidos,  instalando na Europa, outras armas nucleares.

il manifesto, 25 de Junho de 2019

Em 19 de Junho de 2019, a Duma aprovou o Decreto-Lei presidencial sobre a suspensão do Tratado de Forças Nucleares de Alcance Intermédio (Tratado INF). A razão é óbvia: Washington decidiu anteriormente retirar-se unilateralmente. 

O Decreto-Lei só tem três artigos: 

• O primeiro é suspender o tratado INF, 
• O segundo permite que o Presidente o prossiga, se necessário,  
• O terceiro diz que o Decreto-Lei entra em vigor no dia em que for tornado público.

FR – Manlio Dinucci – L’Art de la Guerre -- L’Union européenne dans la stratégie nucléaire du Pentagone

L’Art de la Guerre

L’Union européenne dans la stratégie nucléaire du Pentagone

Manlio Dinucci

  ITALIANO  PORTUGUÊS  

  Les ministres de la Défense de l’OTAN (pour l’Italie Elisabetta Trenta, M5S, pour la France, Florence Parly, LREM) ont été convoqués à Bruxelles le 26 et 27 juin pour approuver les nouvelles mesures de “dissuasion” contre la Russie, accusée sans aucune preuve d’avoir violé le traité FNI. En substance ils se mettront en rang derrière les États-Unis qui, en se retirant définitivement du Traité le 2 août, se préparent à déployer en Europe des missiles nucléaires à portée intermédiaire (entre 500 et 5500 km) avec base à terre, analogues à ceux des années 80’ (les Pershing II et les missiles de croisière) qui furent éliminés (avec les SS-20 soviétiques) par le Traité signé en 1987 par les présidents Gorbachev et Reagan.

   Les plus grandes puissances européennes, de plus en plus divisées à l’intérieur de l’Ue, se re-compactent dans l’OTAN sous commandement USA pour soutenir leurs intérêts stratégiques communs. Cette même Union européenne -dont 21 des 27 membres font partie de l’OTAN (comme en fait partie la Grand-Bretagne sortante de l’Ue)- a rejeté aux Nations Unies la proposition russe de conserver le Traité FNI. Sur une question d’une telle importance l’opinion publique européenne est laissée volontairement dans l’ignorance par les gouvernements et les grands médias. Ainsi ne perçoit-on pas le danger croissant qui nous menace : la possibilité augmente qu’on arrive un jour à l’emploi d’armes nucléaires. 

  C’est ce que confirme le dernier document stratégique des Forces armées USA, “Nuclear Operations” (11 juin), rédigé sous la direction du président du Comité joint des chefs d’états-majors. Étant entendu que “les forces nucléaires fournissent aux USA la capacité de poursuivre leurs propres objectifs nationaux”, le document souligne qu’elles doivent être “diversifiées, flexibles et adaptables” à une “vaste gamme d’adversaires, menaces et contextes”. Alors que la Russie prévient que même l’usage d’une seule arme nucléaire de basse puissance amorcerait une réaction en chaîne qui pourrait porter à un conflit nucléaire à grande échelle, la doctrine étasunienne est en train de s’orienter sur la base d’un dangereux concept de “flexibilité”.

  Le document stratégique affirme que “les forces nucléaires USA fournissent les moyens d’appliquer la force à une vaste gamme de cibles en des temps et moyens choisis par le Président”. Cibles (spécifie le même document) en réalité choisis par les agences de renseignement, qui évaluent leur vulnérabilité à une attaque nucléaire, en prévoyant aussi les effets de la retombée radioactive. L’utilisation d’armes nucléaires -souligne le document- “peut créer les conditions de résultats décisifs : en particulier, l’utilisation d’une arme nucléaire changera fondamentalement le cadre d’une bataille en créant les conditions qui permettent aux commandants de l’emporter dans le conflit”.
   

 Les armes nucléaires permettent en outre aux USA de “rassurer leurs alliés et partenaires” qui, se fiant à ces armes, “renoncent à la possession de leurs propres armes nucléaires, en contribuant aux objectifs étasuniens de non-prolifération”.

  Le document indique cependant que “les USA et certains alliés de l’OTAN sélectionnés conserveront des avions à double capacité pouvant transporter des armes nucléaires ou conventionnelles”. Il admet ainsi que quatre pays européens officiellement non-nucléaires -Italie, Allemagne, Belgique, Pays-Bas- et la Turquie, violant le Traité de non-prolifération, non seulement hébergent des armes nucléaires USA (les bombes B-61 qui à partir de 2020 seront remplacées par les plus meurtrières B61-12), mais sont préparés à les utiliser dans une attaque nucléaire sous commandement du Pentagone.
 

  Tout cela est tu par gouvernements et parlements, télévisions et journaux, avec le silence complice de l’écrasante majorité des politiciens et des journalistes, qui par contre nous répètent tous les jours combien est importante, pour nous, Italiens et européens, la “sécurité”. Elle nous est garantie par les États-Unis déployant en Europe d’autres armes nucléaires.

Édition de mardi 25 juin 2019 de il manifesto

Traduit de l’italien par Marie-Ange Patrizio

«DICHIARAZIONE DI FIRENZE»

Per la creazione di un fronte internazionale NATO EXIT in tutti i paesi europei della NATO

DANSK DEUTSCH ENGLISH ESPAÑOL  FRANÇAIS ITALIANO  NEDERLANDS
PORTUGUÊS ROMÎNA SLOVENSKÝ SVENSKA TÜRKÇE РУССКИЙ СРПСКИ