EN -- PANGEA GRANDANGOLO (BYOBLU) -- Manlio Dinucci -- COMING SOON TO ITALY THE NEW NUCLEAR BOMBS MADE IN USA

 

GRANDANGOLO

AT 8:30 P.M. TODAY ON BYOBLU NATIONAL TV

Grandangolo can also be seen on live TV on mobile or computer at the site

https://www.byoblu.com/diretta-tv/

After the first broadcast, the Grandangolo episode can be viewed, along with previous ones, at

https://www.byoblu.com/category/grandangolo-pangea/

 

COMING SOON TO ITALY

THE NEW NUCLEAR BOMBS MADE IN USA

Manlio Dinucci

 

ENGLISH  FRANÇAIS   ITALIANO   PORTUGUÊS

 

 

"Production of the B61-12 nuclear bomb begins," Sandia National Laboratories announced from the United States. The B61-12, which replaces the previous B61 deployed by the U.S. at Aviano and Ghedi and other European bases, is a new type of weapon. It has a nuclear warhead with four power options, selectable depending on the target to be destroyed. It is not dropped vertically, but at a distance from the target on which it is directed guided by a satellite system. It can penetrate underground, exploding deep to destroy command center bunkers in a nuclear first strike.

 

The B61-12s, classified as "non-strategic nuclear weapons," are deployed in Europe -- in Italy, Germany, Belgium, the Netherlands, Britain and probably other countries -- at distances far enough to strike Russia. They thus have offensive capabilities similar to those of strategic weapons. 

 

Another nuclear weapon system, which the United States is preparing to install in Europe against Russia, is ground-based intermediate-range missiles. They can also be launched from "anti-missile shield" installations, deployed by the U.S. at bases in Deveselu in Romania and Redzikowo in Poland, and aboard five warships cruising in the Mediterranean, Black Sea and Baltic Sea close to Russia. 

 

That such installations have offensive capabilities is confirmed by Lockheed Martin itself. Outlining the characteristics of the Mk 41 vertical launch system, used in both land and naval installations, it specifies that it is capable of launching "missiles for all missions, both defense and long-range attack, including Tomahawk cruise missiles."   These can be armed with nuclear warheads.

 

Europe is thus being turned by the U.S. into the front line of a nuclear confrontation with Russia, even more dangerous than that of the Cold War.

Manlio Dinucci

July 15, 2022

EN -- Manlio Dinucci -- The Art of War -- The Bomb is Ready: in Italy soon

 

The art of war The Bomb is Ready: in Italy soon Manlio Dinucci ENGLISH FRANÇAIS  ITALIANO  PORTUGUÊS   A video was released on November 23 by Sandia National Laboratories that shows a US F-35A fighter flying at supersonic speed 3000 meters above sea level, launching a B61-12 nuclear bomb (non-nuclear warhead equipped). The bomb did not fall vertically but glided until the tail section rocket ignition gave a rotational motion and the B61-12 (satellite-guided system) headed for the target and hit 42 seconds after launch. The test was carried out on August 25 at the Tonopah shooting range in the Nevada desert. An official statement confirmed its full success: it was a real nuclear attack, proof that the fighter carried out at supersonic speed and in stealth attitude (with nuclear bombs placed in its internal hold) has the capability to penetrate through enemy defenses. The B61-12 has a nuclear warhead with four selectable power options at launch depending on the target to hit. It has the ability to penetrate underground, exploding deep to destroy command center bunkers and other underground structures. The Pentagon's program foresees the construction of about five hundred B61-12 with an estimated cost of roughly 10 billion dollars (so each bomb will cost double what it would cost if it were built entirely of gold). It has been officially announced that the new nuclear bomb series production will begin in the fiscal year 2022, beginning October 1, 2021 (i.e. in eleven months). It is unknown the number of B61-12 bombs that the US will deploy in Italy, Germany, Belgium and Holland to replace the B61s, whose actual number is secret. Satellite photos show renovations that have been carried out at Aviano and Ghedi bases in preparation for the new nuclear bombs’ arrival, the US Air Force F-35A, and Italian Air Force F-35A under US command will be armed with these bombs. The kind of situation Italy will be involved in, once the F-35A aircrafts, ready for a nuclear attack with B61-12 bombs are deployed on the Italian territory, is easily predictable. As an advanced base of the US nuclear deployment in Europe directed mainly against Russia, Italy will be in an increasingly dangerous situation. It will depend more strongly on Washington strategic decisions involving political and economic choices at the expenses of our sovereignty and our own national interests. According to the plans, Italy will have to increase military spending from the current 26 billion to 36 billion euros per year, over 60 billion to be allocated for military purposes by the  Economic Development Ministry and drawn (plus interest) from the Recovery Fund, and will be added to the previous amount. Italy will violate even more than before the Non-Proliferation Treaty joined in 1975 by pledging "not to receive nuclear weapons from anyone or control over these weapons, directly or indirectly." Italy will reject more strongly the recent UN Treaty on nuclear weapons abolition, which states: "Any State Party that has nuclear weapons on its territory, owned or controlled by another State, must ensure the rapid removal of such weapons." To throw a stone into the stagnant water of a Parliament that keeps silent on this subject, the Hon. Sara Cunial (Mixed Group) presented a question for written answer to the Prime Minister and the Defense and Foreign Affairs Ministries. After having exposed the aforementioned facts, the parliamentary question quotes "does the government intend to respect the Treaty on nuclear weapons non-proliferation, ratified by Italy in 1975; does the government intend to sign and ratify the UN Treaty on Nuclear Weapons Abolition, that enters into force in 2021; does the government intend to ensure, on the basis of what these treaties establish, that the United States immediately remove any nuclear weapons from Italian territory and give up installing the new B61-12 bombs and other nuclear weapons?” While we wait to read the government's response, in the US the last bomb tests are carried out, the bombs will arrive and be set under our feet.  Manlio Dinucci (il manifesto, December 1,2020)

 Manlio Dinucci

Geographer and geopolitical scientist. His latest books are Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018, Premio internazionale per l'analisi geostrategica awarded on June 7, 2019 by the Club dei giornalisti del Messico, A.C.

PT -- Manlio Dinucci -- A Arte da Guerra -- A Bomba está pronta e, em breve, em Itália

 

A Arte da Guerra

A Bomba está pronta e, em breve, em Itália

Manlio Dinucci 

FRANÇAIS  ITALIANO  PORTUGUÊS

 

Um vídeo, divulgado, em 23 de Novembro, pelos Sandia National Laboratories, mostra um caça F-35A dos EUA que,voando a velocidade supersónica, a uma altitude de 3.000 metros, lança uma bomba nuclear B61-12 (equipada para o ensaio, com uma ogiva não nuclear). A bomba não cai verticalmente, mas está a planar, até que na cauda se acendam os projecteis que lhe imprimem um movimento de rotação e a B61-12 (guiada por um sistema de satélite) dirige-se para o alvo, que atinge 42 segundos após o lançamento.

O teste foi realizado em 25 de Agosto,do corrente, no polígono de Tonopah, no deserto do Nevada. Um comunicado oficial confirma o seu êxito completo: trata-se do ensaio de um verdadeiro ataque nuclear que o caça efectua a velocidade supersónica e em atitude furtiva (com as bombas nucleares colocadas no porão interno) para penetrar nas defesas inimigas. 

A B61-12 tem uma ogiva nuclear com quatro opções de potência seleccionáveis ​​no momento do lançamento, dependendo do alvo a atingir.  Tem a capacidade de penetrar no subsolo, explodindo em profundidade para destruir os bunkers do centro de comando e outras estruturas subterrâneas.

O programa do Pentágono prevê a construção de cerca de 500 bombas B61-12, com um custo estimado de cerca de 10 biliões de dólares (portanto, cada bomba custará o dobro do que custaria se fosse construída inteiramente de ouro). Foi anunciado oficialmente que a produção em série da nova bomba nuclear começará no ano fiscal de 2022, que começa em 1 de Outubro de 2021 (ou seja, dentro de onze meses).

Não se sabe quantas bombas B61-12 serão instaladas pelos EUA em Itália, na Alemanha, na Bélgica e na Holanda para substituir as B61 cujo número efectivo é secreto. Fotos de satélite mostram que foram efectuados trabalhos de reestruturação nas bases de Aviano e Ghedi, em preparação para a chegada das novas bombas nucleares, com as quais serão armados os F-35A da US Air Force e, sob comando USA, os da Força Aérea Italiana.

É facilmente previsível, quando os F-35A prontos para um ataque nuclear com a bomba B61-12 forem instalados no seu território, em que situação se encontrará a Itália. Como base avançada da instalação nuclear USA na Europa, dirigida principalmente contra a Rússia, a Itália encontrar-se-á numa situação ainda mais perigosa. Dependerá ainda mais do que antes, das decisões estratégicas tomadas em Washington, que comportam escolhas políticas e económicas que prejudicam a nossa soberania e os nossos verdadeiros interesses nacionais.

Terá de aumentar a despesa militar da quantia actual de 26 para 36 biliões de euros por ano, aos quais se adicionarão, de acordo com os planos, mais 60 biliões atribuídos para fins militares pelo Ministério do Desenvolvimento Económico e retirados (mais juros) do Fundo de Recuperação. A Itália violará ainda mais do que antes, o Tratado de Não Proliferação, ao qual aderiu em 1975, comprometendo-se a "não receber armas nucleares de quem quer que seja, nem controlar essas armas, directa ou indirectamente".

Rejeitará ainda mais o recente Tratado da ONU sobre a abolição de armas nucleares, que estabelece: "Qualquer Estado Parte que tenha armas nucleares no seu território, pertencentes ou controladas por outro Estado, deve assegurar a rápida remoção dessas armas".

Para lançar uma pedra nas águas estagnadas de um parlamento que nada diz sobre todo este assunto, a Distinta Deputada Sara Cunial (Grupo Misto) apresentou uma pergunta com resposta escrita ao Primeiro Ministro e aos Ministérios da Defesa e dos Negócios Estrangeiros. Depois de explicados os factos acima supracitados, a questão passa a ser 

Ø   “Se o governo pretende respeitar o Tratado de Não Proliferação de Armas Nucleares, ratificado pela Itália em 1975;

Ø   se pretende assinar e ratificar ONU sobre a Abolição das Armas Nucleares, que entra em vigor em 2021;

Ø   se pretende assegurar, com base no que estabelecem esses tratados, que os Estados Unidos retirem imediatamente qualquer arma nuclear do território italiano e se abstenham de instalar nele as novas bombas B61-12 e outras armas nucleares ”.

 Enquanto esperamos ler a resposta do Governo, os Estados Unidos fazem os últimos testes da Bomba, que virão colocar sob os nossos pés.

Manlio Dinucci 

il manifesto, 1 de Dezembro de 2020

Manlio Dinucci

Geógrafo e geopolitólogo. Livros mais recentes: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018; Premio internazionale per l'analisi geostrategica atribuído em 7 de Junho de 2019, pelo Club dei giornalisti del Messico, A.C.

FR -- Manlio Dinucci -- L'art de la guerre -- La Bombe est prête : bientôt en Italie

 

L’art de la guerre

La Bombe est prête : bientôt en Italie 

Manlio Dinucci

 FRANÇAIS  ITALIANO  PORTUGUÊS

Une vidéo, publiée le 23 novembre par les Sandia National Laboratories, montre un chasseur USA F-35A qui, volant à vitesse supersonique à 3 000 mètres d’altitude, lance une bombe nucléaire B61-12 (dotée pour le test de tête non-nucléaire). La bombe ne tombe pas verticalement mais plane, jusqu’à ce que dans le kit de queue (“Tail Kit Assembly" ou TKA en anglais, NDT) s’allument des fusées qui lui impriment un mouvement rotatoire et la B61-12 (guidée par un système satellite) se dirige sur l’objectif qu’elle frappe 42 secondes après le lancement.

  Le test a été effectué le 25 août dans le polygone de Tonopah dans le désert du Nevada. Un communiqué officiel confirme son plein succès : il s’agit de la répétition d’une véritable attaque nucléaire que le chasseur effectue à vitesse supersonique et à dispositif furtif (stealth)  (avec les bombes nucléaires placées dans la soute interne) pour pénétrer à travers les défense ennemies.

 La B61-12 a une tête nucléaire avec quatre options de puissance sélectionnables au moment du lancement en fonction de l’objectif à frapper. Elle a la capacité de pénétrer dans le sous-sol, en explosant en profondeur pour détruire les bunkers des centres de commandement et autres structures souterraines.

 Le programme du Pentagone prévoit la construction d’environ 500 B61-12, pour un coût estimé d’environ 10 milliards de dollars (faisant que chaque bombe en arrive à coûter le double ce ce qu’elle coûterait si elle était construite entièrement en or). Il a été officiellement annoncé que la production en série de la nouvelle bombe nucléaire commencera dans l’année fiscale 2022, qui débute le 1^er octobre 2021 (soit dans onze mois).

 On ne sait pas combien de B61-12 seront stockées par les USA en Italie, Allemagne, Belgique et Pays-Bas pour remplacer les B61 dont le nombre effectif est secret. Des photos satellites montrent qu’ont été effectués des travaux de restructuration dans les bases d’Aviano et Ghedi en préparation de l’arrivée des nouvelles bombes nucléaires, dont seront armés les F-35A de l’US Air Force et, sous commandement USA, ceux de l’Aéronautique italienne. 

  La situation dans laquelle se trouvera l’Italie, quand seront stockées sur son territoire les F-35A prêts à l’attaque nucléaire avec les B61-12, est facilement prévisible. En tant que base avancée du déploiement nucléaire USA en Europe dirigé principalement contre la Russie, l’Italie se trouvera dans une situation encore plus dangereuse. Elle dépendra encore plus qu’avant des décisions stratégiques prises à Washington, qui comportent des choix politiques et économiques préjudiciables à notre souveraineté et à nos réels intérêts nationaux. Elle devra accroître la dépense militaire de 26 milliards actuels à 36 milliards d’euros annuels, auxquels s’ajouteront selon les plans plus de 60 milliards alloués à des fins militaires par le Ministère du développement économique, et pris (plus les intérêts) dans le Fonds de relance.

  L’Italie violera encore plus qu’avant le Traité de non-prolifération, auquel elle a adhéré en 1975 en s’engageant à “n’accepter de qui que ce soit, ni directement ni indirectement, le transfert d’armes nucléaires ou autres dispositifs explosifs nucléaires ou du contrôle de telles armes ou de tels dispositifs explosifs”. Elle réfutera encore plus le récent Traité ONU sur l’interdiction des armes nucléaires, qui stipule : “[…] chaque État Partie qui dispose d’une arme nucléaire ou autre dispositif explosif nucléaire sur son territoire ou en tout lieu placé sous sa juridiction ou son contrôle dont un autre État est propriétaire ou détenteur ou qu’il contrôle veille au retrait rapide de ces armes dans les meilleurs délais”.  

  Pour jeter un pavé dans la mare d’un parlement qui tait tout cela, la députée Sara Cunial (Gruppo Misto) a posé une question à réponse écrite à la Présidence du Conseil et aux Ministres de la Défense et des Affaires Étrangères. Après avoir exposé les faits susmentionnés, la question demande “si le gouvernement entend respecter le Traité de non-prolifération des armes nucléaires, ratifié par l’Italie en 1975 ; s’il entend signer et ratifier le Traité ONU sur l’interdiction des armes nucléaires, qui entre en vigueur en 2021 ; s’il entend faire en sorte que, sur la base de ce que stipulent ces traités, les États-Unis retirent immédiatement toute arme nucléaire du territoire italien et renoncent à y installer les nouvelles bombes B61-12 et autres armes nucléaires”.

   Pendant que nous attendons de lire la réponse du Gouvernement, aux États-Unis on fait les derniers essais de la Bombe, qu’on va venir nous mettre sous les pieds.

Édition de mardi 1er décembre 2020 d’il manifesto

Traduit de l’italien par Marie-Ange Patrizio

 

À propos du kit de guidage de queue (TKA ) : “Ce dernier permettrait entre autres d’accroitre la précision de l’arme (entre 5 et 30m contre 200m pour une B61 classique) et donc d’en réduire la puissance pour une même capacité destructrice […].

De plus, la consolidation des divers mods stratégiques et non-stratégiques en un seul mod permettrait d’abolir (tout du moins dans l’arsenal américain) la distinction entre armes nucléaires stratégiques et non-stratégiques qui est traditionnellement une source de débat et de blocage lors des négociations internationales.

  Au niveau militaire, le DoD insiste sur la flexibilité et l’employabilité accrue offerte par cette nouvelle arme. Dans l’ensemble, la B61-12 n’offre pas de capacités militaires supplémentaires stricto sensu puisque sa capacité destructrice ne devrait pas être supérieure à celle des autres mods de la B61. Néanmoins, la limitation de la puissance explosive de la B61-12 compensée par une précision accrue permettent de mieux en contrôler les effets et la rendent de facto plus utilisable. Ceci est d’autant plus important à une époque où le Droit International Humanitaire est utilisé de manière croissante dans divers forums internationaux pour justifier une interdiction des armes nucléaires au titre de leurs effets indiscriminés. Si certains s’inquiètent de cette employabilité accrue, les avocats de la B61-12 insistent, eux, sur le caractère dissuasif d’une telle caractéristique puisque celle-ci rend plus crédible la menace d’une éventuelle utilisation” (https://www.areion24.news/2018/06/22/b61-12-un-programme-en-debat/ ).

 

DANSK -- Manlio Dinucci -- “Krigskunst” -- Erdogan vil have Bomben

“Krigskunst”

Erdogan vil have Bomben

af Manlio Dinucci

DEUTSCH ENGLISH FARSI FRANÇAIS  ΕΛΛΗΝΙΚΆ ITALIANO NEDERLANDS PORTUGUÊS ROMÎNA TÜRKÇE 

”Nogle lande har atommissiler, men Vesten insisterer på, at vi ikke kan have dem. Det er uacceptabelt”. Denne udtalelse fra præsident Erdogan afslører, at krisen går videre end det, som begyndte med den tyrkiske offensiv i Syrien. I Tyrkiet under den Kolde Krig opstillede USA atomvåben rettet mod Sovjetunionen. I 1962 i aftalerne med USSR til løsning af den cubanske missilkrise lovede præsident Kennedy at fjerne disse våben fra Tyrkiet, men det blev ikke gjort.

Efter afslutningen af den Kolde Krig forblev ca. 50 amerikanske B61 atombomber (de samme, som er opstillet i Italien på Aviano og Ghedi baserne), hovedsageligt rettet mod Rusland, i Tyrkiet på Incirlik luftbasen. På denne måde overtræder både USA og Tyrkiet Ikke-sprednings traktaten. Inden for NATO's rammer trænes tyrkiske piloter (som de italienske piloter på Ghedi basen) til angreb med B61 atombomber under amerikansk kommando. Snart vil B61 atombomberne, også i Tyrkiet (så vel som det vil ske i Italien og andre europæiske lande), gennem Pentagon blive erstattet af de nye B61-12 atombomber, også hovedsageligt rettet mod Rusland.

Imidlertid har USA som følge af det tyrkiske køb af russiske S-400 luftværnsmissiler trukket Tyrkiet ud af F-35 programmet, som er den vigtigste transportør af B61-12. Tyrkiet skulle have købt 100 F-35 fly, som det var co-producent af. "F-35'eren - udtalte en talsmand fra det Hvide Hus - kan ikke sameksistere med S-400 luftværnssystemet, som kan bruges til at lære kampflyets kapacitet" (White House.gov, 17. juli). Det vil sige, at Rusland kan bruge, hvad det lærer gennem S-400 systemet, til at styrke forsvaret mod F-35'eren. Ved at forsyne Ankara med S-400 luftværnsmissilerne, er det lykkedes Moskva at forhindre USA (i det mindste for nu) at opstille 100 F-35'ere på tyrkisk territorium klar til angreb med de nye amerikanske B61-12 atombomber.

På dette tidspunkt er det sandsynligt, at der blandt mulighederne overvejet af Washington er den, hvor flytning af amerikanske atomvåben fra Tyrkiet til et andet land vurderes pålideligere. Ifølge det autoritative Bulletin of Atomic Scientists (USA - 17. okt.) "kan Aviano luftbasen være den bedste europæiske mulighed fra et politisk synspunkt, men den har måske ikke plads nok til at modtage alle atomvåbnene fra Incirlik basen". Plads kan imidlertid skaffes, idet renovering allerede er begyndt på Aviano basen for at kunne have plads til B61-12 atombomberne.

Imod dette står Erdogans erklæring om, at Tyrkiet har til hensigt at have dets egne atomvåben, idet han bruger den truende tilstedeværelse af det israelske atomarsenal som sit motiv.

Det er ikke et nemt projekt, men muligt. Tyrkiet har avanceret militærteknologi leveret i særdeleshed af italienske firmaer, specielt Leonardo. Det har uranforekomster. Det har erfaring med forskningsreaktorer leveret især af USA.

Tyrkiet er begyndt bygning af dets egen kernekraftindustri, idet det har købt reaktorer fra Rusland, Japan, Frankrig og Kina. Ifølge kilder kan Tyrkiet allerede have skaffet centrifuger til uranberigelse på det "sorte atomvåbenmarked". Erdogans bekendtgørelse om, at Tyrkiet ønsker at blive en atommagt, hvilket fortolkes af nogle som bluff for at give hans regime større vægt i NATO, bør ikke undervurderes.

Erdogans erklæring afdækker det, som generelt er skjult i mediedebatten: det faktum, at besiddelse af atomvåben i den turbulente situation forårsaget af krigspolitikker spiller en stadigt vigtigere rolle og tilskynder dem, der ikke besidder dem, til at få dem.

il manifesto, 23. oktober 2019

Oversættelse: MV

FIRENZE DEKLARATIONEN
FOR EN NATO EXIT INTERNATIONAL FRONT

DANSK DEUTSCH ENGLISH ESPAÑOL  FRANÇAIS ITALIANO  NEDERLANDS
PORTUGUÊS ROMÎNA SLOVENSKÝ SVENSKA TÜRKÇE РУССКИЙ

Manlio Dinucci

Geograf og geopolitisk videnskabsmand. Hans seneste bøger er Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018;InternationalPris for Geostrategisk Analyse, der blev tildelt den 7. juni 2019 af Mexico's journalister, A.C.

RO -- Manlio Dinucci -- «ARTA RAZBOIULUI» -- Erdogan vrea bomba

«ARTA RAZBOIULUI»

Erdogan vrea bomba

Președintele Recep Tayyip Erdoğan a reacționat la începutul dezmembrării arsenalului nuclear al SUA pe teritoriul său, anunțând intenția Turciei de a-l dobîndi. Este în întregime legitim în fața amenințării nucleare israeliene, și un pas în cea mai proastă direcție.

REŢEAUA VOLTAIRE | ROMA (ITALIA) | 26 OCTOMBRIE 2019 

FRANÇAIS  ITALIANO  TÜRKÇE  PORTUGUÊS  ENGLISH  DEUTSCH  NEDERLANDS  فارسى  ΕΛΛΗΝΙΚΆ 

"Unele țări au rachete nucleare, dar Occidentul insistă că nu le putem deține. Acest lucru este inacceptabil ": această declarație a Președintelui Erdogan dezvăluie faptul că criza depășește situația inițiată cu ofensiva turcă din Siria.

În Turcia, în timpul Războiului Rece, SUA au instalat arme nucleare împotriva Uniunii Sovietice. În 1962, în acordurile cu URSS pentru a rezolva criza rachetelor din Cuba, președintele Kennedy a promis să elimine aceste arme din Turcia, dar acest lucru nu a fost făcut. După Războiul Rece, au rămas în Turcia, la baza aeriană Incirlik, aproximativ 50 de bombe nucleare SUA, B61 (aceleasi inserate în Aviano și Ghedi, în Italia) orientate în principal împotriva Rusiei.

În acest mod, fie SUA sau Turcia, ambele încalcă Tratatul de Ne-Proliferare. Piloții turci din cadrul NATO, sunt instruiți (asa cum sunt piloții italieni din baza de la Ghedi) pentru a ataca cu bombe nucleare B61, sub comanda SUA.

În scurt timp, B61 trebuie să fie înlocuite de SUA, de asemenea în Turcia (așa cum se va face în Italia și în alte țări europene) cu noile bombe nucleare B61-12, de asemenea îndreptate în principal împotriva Rusiei.

Între timp, cu toate acestea, după achiziționarea turca a rachetelor anti-aeriene rusești S-400, SUA au retras Turcia din programul F-35, principalul transportator al B61-12: avionul de vinatoare din care Turcia ar fi trebuit să achiziționeze 100 de exemplare, și la care era co-producătoare. "F-35 - a declarat Casa Albă - nu poate coexista cu sistemul anti-aerian S-400, care poate fi folosit pentru a cunoaște capacitățile avioanelor de vânătoare", adică, poate fi folosit de către Rusia pentru a-si consolida apărările împotriva lui F-35. Furnizînd Ankara cu rachetele anti-aeriene S-400, Moscova a reușit să împiedice (cel puțin, deocamdată) să fie instalate pe teritoriul turc 100 de F-35, pregătite pentru atacul cu noile bombe nucleare americane, B61-12.

Se pare, în acest moment, probabil că, printre opțiunile luate în considerare la Washington, exista transferul armelor nucleare SUA din Turcia catre o altă țară mai fiabilă. Conform renumitului Buletin al Oamenilor de știință Atomică (SUA), "baza aeriana de la Aviano, poate fi cea mai bună opțiune europeană din punct de vedere politic, dar, probabil că nu are suficient spațiu pentru a primi toate armele nucleare ale lui Incirlik". Cu toate acestea, spațiul ar putea fi obținut, dat fiind ca în Aviano, au început deja lucrările de restructurare pentru a primi bombele nucleare B61-12.

Pe acest fundal se situeaza declarația lui Erdogan că, de asemenea, pariind pe prezența amenințătoare a arsenalului nuclear al Israelului, anunță intenția Turciei de a-si avea propriile sale arme nucleare. Proiectul nu este ușor, dar nu este irealizabil. Turcia detine tehnologii militare avansate, furnizate în special de companiile italiene, în special de Leonardo. Poseda depozite de uraniu. Are experiență în domeniul reactoarelor de cercetare, furnizate în special de SUA. A început construcția propriei sale industrii de energie nucleara, achiziționînd unele reactoare din Rusia, Japonia, Franța și China. Potrivit unor surse, este posibil ca Turcia să fi dobândit deja în "piața neagră nucleară", centrifugatoare de îmbogățire a uraniului.

Anunțul lui Erdogan, că Turcia vrea să devină o putere nucleară, interpretat de unii ca un simplu joc pe termen, pentru a avea mai multă greutate în NATO, nu trebuie, prin urmare, să fie subestimat. El descoperă ceea ce în general este ascuns în dezbaterea mediatica: faptul că, în situația turbulentă cauzată de politicile de război, joacă un rol din ce în ce mai important, posesia armelor nucleare, presionînd-ui pe cei care nu le au, ca sa le caute.

Traducere
Light Journalist

Sursa:

Il Manifesto (Italia)